Dobermani mari si negri. Asa ca m-am catarat pe un burlan fara sa fac pic de zgomot, si am gasit o fereastra care nu era incuiata pe dinauntru. La unsprezece ani eram o fetita foarte mica, foarte plapanda pentru varsta mea. Asa c-am reusit sa ma strecor printr-o crapatura mica a ferestrei si am ajuns in spatele unei draperii de catifea. Cand am dat la o parte draperia, mi-am dat seama ca eram in dormitorul sotilor Davenport. 
– Vai, nu! zise Ben. 
– Ba da, continua batranica. M-am gandit sa iau doar niste mancare, dar am vazut frumusetea asta mica langa pat. Arata catre inelul cu diamante. 
– Deci l-ai luat pur si simplu? 
– Nu e niciodata chiar atat de simplu sa fii un hot international de bijuterii, tinere, spuse Buni. Lordul si sotia sa sforaiau de zor, dar daca i-as fi trezit, as fi fost moarta. Lordul dormea mereu cu o pusca la capul patului. 

– O pusca? intreba Ben.

– Da. Era un om la moda si, fiind la moda, ii placea sa vaneze fazani, asa ca avea multe arme de foc. 

Pe Ben il trecusera toate transpiratiile de emotie. 
– Dar nu-i asa ca nu s-a trezit si n-a incercat sa te impuste? 
– Ai rabdare, tinere, toate la vremea lor. M-am furisat pe langa pat, pe partea unde dormea Lady Davenport, si am luat inelul. Nu-mi venea sa cred cat era de frumos. 

Nu mai vazusem niciodata unul de aproape. Mama mea n-ar fi visat niciodata sa aiba asa ceva. „Nu-mi trebuie bijuterii”, ne spunea noua, copiilor. „Micile mele diamante sunteti voi.” Pret de-o clipa, m-am uitat uluita la diamantul pe care il tineam in mana. Era cel mai minunat lucru pe care il vazusem in viata mea. Apoi, dintr-odata, am auzit un zgomot formidabil. “